2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

ciomăgit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: ciomăgi] 1-2 Bătut rău (cu ciomagul).

ciomăgi vt [At: PANN, P. V. 29/5 / Pzi: ~gesc / E: ciomag] 1-2 A bate (pe cineva) rău (cu ciomagul).

Intrare: ciomăgit
ciomăgit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciomăgit
  • ciomăgitul
  • ciomăgitu‑
  • ciomăgi
  • ciomăgita
plural
  • ciomăgiți
  • ciomăgiții
  • ciomăgite
  • ciomăgitele
genitiv-dativ singular
  • ciomăgit
  • ciomăgitului
  • ciomăgite
  • ciomăgitei
plural
  • ciomăgiți
  • ciomăgiților
  • ciomăgite
  • ciomăgitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciomăgi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciomăgi
  • ciomăgire
  • ciomăgit
  • ciomăgitu‑
  • ciomăgind
  • ciomăgindu‑
singular plural
  • ciomăgește
  • ciomăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciomăgesc
(să)
  • ciomăgesc
  • ciomăgeam
  • ciomăgii
  • ciomăgisem
a II-a (tu)
  • ciomăgești
(să)
  • ciomăgești
  • ciomăgeai
  • ciomăgiși
  • ciomăgiseși
a III-a (el, ea)
  • ciomăgește
(să)
  • ciomăgească
  • ciomăgea
  • ciomăgi
  • ciomăgise
plural I (noi)
  • ciomăgim
(să)
  • ciomăgim
  • ciomăgeam
  • ciomăgirăm
  • ciomăgiserăm
  • ciomăgisem
a II-a (voi)
  • ciomăgiți
(să)
  • ciomăgiți
  • ciomăgeați
  • ciomăgirăți
  • ciomăgiserăți
  • ciomăgiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciomăgesc
(să)
  • ciomăgească
  • ciomăgeau
  • ciomăgi
  • ciomăgiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)