dexonline

chenărui vt [At: DA / V: chin~ / Pzi: ~esc / E: chenar + -ui] (Rar) A împrejmui cu un chenar (2).

chinărui v vz chenărui

Intrare: chenărui

verb (VT408) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) chenărui	chenăruire	chenăruit chenăruitu‑	chenăruind chenăruindu‑	singular	plural
		(a) chenărui	chenăruire	chenăruit chenăruitu‑	chenăruind chenăruindu‑	chenăruiește	chenăruiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	chenăruiesc	(să) chenăruiesc	chenăruiam	chenăruii	chenăruisem
	a II-a (tu)	chenăruiești	(să) chenăruiești	chenăruiai	chenăruiși	chenăruiseși
	a III-a (el, ea)	chenăruiește	(să) chenăruiască	chenăruia	chenărui	chenăruise
plural	I (noi)	chenăruim	(să) chenăruim	chenăruiam	chenăruirăm	chenăruiserăm chenăruisem
	a II-a (voi)	chenăruiți	(să) chenăruiți	chenăruiați	chenăruirăți	chenăruiserăți chenăruiseți
	a III-a (ei, ele)	chenăruiesc	(să) chenăruiască	chenăruiau	chenăruiră	chenăruiseră

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) chinărui	chinăruire	chinăruit chinăruitu‑	chinăruind chinăruindu‑	singular	plural
		(a) chinărui	chinăruire	chinăruit chinăruitu‑	chinăruind chinăruindu‑	chinăruiește	chinăruiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	chinăruiesc	(să) chinăruiesc	chinăruiam	chinăruii	chinăruisem
	a II-a (tu)	chinăruiești	(să) chinăruiești	chinăruiai	chinăruiși	chinăruiseși
	a III-a (el, ea)	chinăruiește	(să) chinăruiască	chinăruia	chinărui	chinăruise
plural	I (noi)	chinăruim	(să) chinăruim	chinăruiam	chinăruirăm	chinăruiserăm chinăruisem
	a II-a (voi)	chinăruiți	(să) chinăruiți	chinăruiați	chinăruirăți	chinăruiserăți chinăruiseți
	a III-a (ei, ele)	chinăruiesc	(să) chinăruiască	chinăruiau	chinăruiră	chinăruiseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)