2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
certat1 sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 46/30 / Pl: ~uri / E: certa] 1-7 Certare (1-7).
certat2, ~ă a [At: MOXA, 398/11 / Pl: ~ați, ~e / E: certa] 1 Supărat cu cineva. 2 Care se află în proaste relații cu cineva. 3 Dojenit cu vorbe aspre. 4 Pedepsit. 5 (Fig; îe) A fi ~ A nu se împăca deloc cu ceva. 6 (Fig; îae) A nu se avea bine. 7 (Îe) ~ cu morala Imoral. 8 (Îe) ~ cu justiția Care încalcă legile frecvent.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
certa [At: CORESI, EV. 47/8 / Pzi: cert / E: ml certare] 1 vt A mustra. 2 vrr A discuta în contradictoriu, cu glas ridicat Si: (înv) a se gâlcevi, (pfm) a se dondăni, a se ciorovăi. 3 vt (Înv) A pedepsi. 4 vt (Îvr) A amenda. 5 vt (Înv) A condamna. 6 vrr A rupe relațiile de prietenie cu cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ciceri vt [At: ȘEZ. III, 204/20 / Pzi: ~resc / E: ns cf ciceriș] (Îrg) A certa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT50) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||