O definiție pentru ceafă

Explicative DEX

cea sf [At: ANON. CAR. / Pl: cefe / E: alb kafe] 1 Parte de dinapoi a gâtului. 2 (Pex) Parte de dinapoi a capului Cf cerbice, grumaz. 3 (Îla) Gros la ~ Bogat. 4 (Îal) Cu influență. 5 (Îla) Tare de ~ Obraznic. 6 (Îe) A făcut ~ S-a îngrășat. 7 (Îe) A strica (sau a scărpina) (pe cineva) la ~ A-i da câteva palme. 8 (Îe) A-i muta cuiva ~fa Ceafa (7). 9 (Îe) Să nu ne stricăm la ~ Să nu ne certăm. 10 (Îe) A pune la ~ A da uitării. 11 (Îae) A nu-i păsa de ceva. 12 (Îae) A nesocoti un ordin. 13 (Pan) Parte de deasupra a jugului, ce vine pe ceafa boului Si: cerbice, jug, butuc, sul, grindei, drug. 14 (Pan) Bârnă pe care se reazemă vatalele jugului, la joagăr. 15 Curea de frâu care vine în spatele urechilor calului Si: (reg) comarul căpețelei. 16 Măsea a leucii.

Intrare: ceafă
ceafă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cea
  • ceafa
plural
  • cefe
  • cefele
genitiv-dativ singular
  • cefe
  • cefei
plural
  • cefe
  • cefelor
vocativ singular
plural
ceafă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F96)
Surse flexiune: MDO
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cea
  • ceafa
plural
  • cefuri
  • cefurile
genitiv-dativ singular
  • cefi
  • cefii
plural
  • cefuri
  • cefurilor
vocativ singular
plural
imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii