4 intrări
2 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
caplan1 sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 9/5 / Pl: ~i / E: tc kaplan] (Tcî) 1 Un fel de turban (din piele de tigru) pe care-l purtau unii soldați turci. 2 Soldat turc care purta caplan1 (1). 3 (Îc) ~-pașă Căpetenia caplanilor1 (2).
caplan2 sm vz capelan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: caplan (soldat)
caplan (soldat) substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: caplan (turban)
caplan (turban) substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: căplan
căplan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Căplan
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)