2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

cârmuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cârmui] 1-4 Cârmuire (1-4).

cârmuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cârmui] 1 (Rar) Condus cu ajutorul cârmei. 2 Condus. 3 Guvernat. 4 Administrat.

cârmui [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 122/9 / Pzi: ~esc / E: cârmă + -ui] 1 vt (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. 2-3 vtr A (se) conduce. 4-5 vtr A (se) guverna. 7 vtr A (se) administra.

Intrare: cârmuit
cârmuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârmuit
  • cârmuitul
  • cârmuitu‑
  • cârmui
  • cârmuita
plural
  • cârmuiți
  • cârmuiții
  • cârmuite
  • cârmuitele
genitiv-dativ singular
  • cârmuit
  • cârmuitului
  • cârmuite
  • cârmuitei
plural
  • cârmuiți
  • cârmuiților
  • cârmuite
  • cârmuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cârmui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârmui
  • cârmuire
  • cârmuit
  • cârmuitu‑
  • cârmuind
  • cârmuindu‑
singular plural
  • cârmuiește
  • cârmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârmuiesc
(să)
  • cârmuiesc
  • cârmuiam
  • cârmuii
  • cârmuisem
a II-a (tu)
  • cârmuiești
(să)
  • cârmuiești
  • cârmuiai
  • cârmuiși
  • cârmuiseși
a III-a (el, ea)
  • cârmuiește
(să)
  • cârmuiască
  • cârmuia
  • cârmui
  • cârmuise
plural I (noi)
  • cârmuim
(să)
  • cârmuim
  • cârmuiam
  • cârmuirăm
  • cârmuiserăm
  • cârmuisem
a II-a (voi)
  • cârmuiți
(să)
  • cârmuiți
  • cârmuiați
  • cârmuirăți
  • cârmuiserăți
  • cârmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • cârmuiesc
(să)
  • cârmuiască
  • cârmuiau
  • cârmui
  • cârmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)