dexonline

2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

băsnit², ~ă a [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 383/₈ / Pl: ~iți, ~e / E: băsni] 1 Povestit². 2 (Pex) Scornit².

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

băsnit¹ sn [At: MDA ms / V: băzn~ / Pl: ~uri / E: băsni] 1-4 (Înv) Băsnire (1-4).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

băsni vt [At: DOSOFTEI, V. S. / V: (reg) băzni / Pzi: ~nesc / E: vsl васнити] (Înv) 1-4 A scorni (sau a spune) basme (1-2) Si: (înv) a băsmi (1-4), a băsmui (1-4). 5 (Îe) A-i ~ cuiva ceva A-i da prin cap.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: băsnit

băsnit adjectiv

adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	băsnit	băsnitul băsnitu‑	băsnită	băsnita
nominativ-acuzativ	plural	băsniți	băsniții	băsnite	băsnitele
genitiv-dativ	singular	băsnit	băsnitului	băsnite	băsnitei
genitiv-dativ	plural	băsniți	băsniților	băsnite	băsnitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

băsmit adjectiv

adjectiv (A2)		masculin		feminin
adjectiv (A2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	băsmit	băsmitul băsmitu‑	băsmită	băsmita
nominativ-acuzativ	plural	băsmiți	băsmiții	băsmite	băsmitele
genitiv-dativ	singular	băsmit	băsmitului	băsmite	băsmitei
genitiv-dativ	plural	băsmiți	băsmiților	băsmite	băsmitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

arată variantele

Intrare: băsni

băsni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V401) Surse flexiune: DOOM 3		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) băsni	băsnire	băsnit băsnitu‑	băsnind băsnindu‑	singular	plural
		(a) băsni	băsnire	băsnit băsnitu‑	băsnind băsnindu‑	băsnește	băsniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	băsnesc	(să) băsnesc	băsneam	băsnii	băsnisem
	a II-a (tu)	băsnești	(să) băsnești	băsneai	băsniși	băsniseși
	a III-a (el, ea)	băsnește	(să) băsnească	băsnea	băsni	băsnise
plural	I (noi)	băsnim	(să) băsnim	băsneam	băsnirăm	băsniserăm băsnisem
	a II-a (voi)	băsniți	(să) băsniți	băsneați	băsnirăți	băsniserăți băsniseți
	a III-a (ei, ele)	băsnesc	(să) băsnească	băsneau	băsniră	băsniseră

băsnui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) băsnui	băsnuire	băsnuit băsnuitu‑	băsnuind băsnuindu‑	singular	plural
		(a) băsnui	băsnuire	băsnuit băsnuitu‑	băsnuind băsnuindu‑	băsnuiește	băsnuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	băsnuiesc	(să) băsnuiesc	băsnuiam	băsnuii	băsnuisem
	a II-a (tu)	băsnuiești	(să) băsnuiești	băsnuiai	băsnuiși	băsnuiseși
	a III-a (el, ea)	băsnuiește	(să) băsnuiască	băsnuia	băsnui	băsnuise
plural	I (noi)	băsnuim	(să) băsnuim	băsnuiam	băsnuirăm	băsnuiserăm băsnuisem
	a II-a (voi)	băsnuiți	(să) băsnuiți	băsnuiați	băsnuirăți	băsnuiserăți băsnuiseți
	a III-a (ei, ele)	băsnuiesc	(să) băsnuiască	băsnuiau	băsnuiră	băsnuiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)