O definiție pentru bănățel

Explicative DEX

bănățel sn [At: CORCEA, B. 56 / Pl: ~e / E: bănat2 + -el] (Reg; rar; șhp) Banat2 (4)

Intrare: bănățel
bănățel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bănățel
  • bănățelul
plural
  • bănățele
  • bănățelele
genitiv-dativ singular
  • bănățel
  • bănățelului
plural
  • bănățele
  • bănățelelor
vocativ singular
plural