O definiție pentru bănăcuț
Explicative DEX
bănăcuț sn [At: CHEST. II, 325/1 / Pl: ~uri / E: bănac + -uț] (Reg) Bănac.
Intrare: bănăcuț
bănăcuț substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||