O definiție pentru bănicer

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bănicer [At: PAMFILE, C. / Pl: ~e / E: baniță + -ar] 1-2 sm Meseriaș care face coșuri sau banițe (din coajă de tei). 3 sm Bărbat care măsoară cereale cu banița (2). 4-5 sn (Reg; șhp) Baniță (1-2). 6-7 sn Conținutul unei banițe (1).

Intrare: bănicer
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bănicer
  • bănicerul
  • băniceru‑
plural
  • băniceri
  • bănicerii
genitiv-dativ singular
  • bănicer
  • bănicerului
plural
  • băniceri
  • bănicerilor
vocativ singular
  • bănicerule
  • bănicere
plural
  • bănicerilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)