O definiție pentru bâtuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bâtuță sf [At: MERA, L. B. 228 / Pl: ~e / E: bâtă + -uță] 1-2 (Reg; șhp) Bâtă (mică) Si: băticea (1-2), bâticuță (1-2), bâituț (1-2). 3 (Trs) Chibrit.
Intrare: bâtuță
bâtuță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||