2 definiții pentru bâlbâitor
Explicative DEX
bâlbâitor, ~oare smf, a [At: CANTEMIR, ap. HEM. 3012 / V: -băi-, bălbăi- / P: ~bâ-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: bâlbâi + -tor] 1-4 (Persoană) care este bâlbâită2 (1-2).
bălbăitor, ~oare smf, a vz bâlbâitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bâlbâitor
bâlbâitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
bălbăitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||