opțiuni
help ajutor
2 intrări
3 definiții

Explicative DEX

bâlbâitor, ~oare smf, a [At: CANTEMIR, ap. HEM. 3012 / V: -băi-, bălbăi- / P: ~bâ-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: bâlbâi + -tor] 1-4 (Persoană) care este bâlbâită2 (1-2).

bălbăitor, ~oare smf, a vz bâlbâitor

bâlbăitor, ~oare smf, a vz bâlbâitor

Intrare: bâlbâitor (adj.)
bâlbâitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâlbâitor
  • bâlbâitorul
  • bâlbâitoare
  • bâlbâitoarea
plural
  • bâlbâitori
  • bâlbâitorii
  • bâlbâitoare
  • bâlbâitoarele
genitiv-dativ singular
  • bâlbâitor
  • bâlbâitorului
  • bâlbâitoare
  • bâlbâitoarei
plural
  • bâlbâitori
  • bâlbâitorilor
  • bâlbâitoare
  • bâlbâitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
bălbăitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălbăitor
  • bălbăitorul
  • bălbăitoare
  • bălbăitoarea
plural
  • bălbăitori
  • bălbăitorii
  • bălbăitoare
  • bălbăitoarele
genitiv-dativ singular
  • bălbăitor
  • bălbăitorului
  • bălbăitoare
  • bălbăitoarei
plural
  • bălbăitori
  • bălbăitorilor
  • bălbăitoare
  • bălbăitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
bâlbăitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâlbăitor
  • bâlbăitorul
  • bâlbăitoare
  • bâlbăitoarea
plural
  • bâlbăitori
  • bâlbăitorii
  • bâlbăitoare
  • bâlbăitoarele
genitiv-dativ singular
  • bâlbăitor
  • bâlbăitorului
  • bâlbăitoare
  • bâlbăitoarei
plural
  • bâlbăitori
  • bâlbăitorilor
  • bâlbăitoare
  • bâlbăitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: bâlbâitor (persoană)
bâlbâitor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâlbâitor
  • bâlbâitorul
plural
  • bâlbâitori
  • bâlbâitorii
genitiv-dativ singular
  • bâlbâitor
  • bâlbâitorului
plural
  • bâlbâitori
  • bâlbâitorilor
vocativ singular —
plural —
bâlbăitor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâlbăitor
  • bâlbăitorul
plural
  • bâlbăitori
  • bâlbăitorii
genitiv-dativ singular
  • bâlbăitor
  • bâlbăitorului
plural
  • bâlbăitori
  • bâlbăitorilor
vocativ singular —
plural —
bălbăitor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălbăitor
  • bălbăitorul
plural
  • bălbăitori
  • bălbăitorii
genitiv-dativ singular
  • bălbăitor
  • bălbăitorului
plural
  • bălbăitori
  • bălbăitorilor
vocativ singular —
plural —