2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

burlăcesc, ~ească a [At: DA / Pl: ~ești, ~ește[1] / E: burlac1 + -esc] 1-2 Caracteristic burlacilor (1, 3).

  1. Feminin plural dubios — Ladislau Strifler

burlăci vi [At: MARIAN, NU. 11 / Pzi: ~cesc / E: burlac1 + -i] (Pfm) 1-2 A duce viață de burlac1 (1-2).

Intrare: burlăcesc
burlăcesc adjectiv
adjectiv (A83)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burlăcesc
  • burlăcescul
  • burlăcescu‑
  • burlăcească
  • burlăceasca
plural
  • burlăcești
  • burlăceștii
  • burlăcești
  • burlăceștile
genitiv-dativ singular
  • burlăcesc
  • burlăcescului
  • burlăcești
  • burlăceștii
plural
  • burlăcești
  • burlăceștilor
  • burlăcești
  • burlăceștilor
vocativ singular
plural
Intrare: burlăci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • burlăci
  • burlăcire
  • burlăcit
  • burlăcitu‑
  • burlăcind
  • burlăcindu‑
singular plural
  • burlăcește
  • burlăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • burlăcesc
(să)
  • burlăcesc
  • burlăceam
  • burlăcii
  • burlăcisem
a II-a (tu)
  • burlăcești
(să)
  • burlăcești
  • burlăceai
  • burlăciși
  • burlăciseși
a III-a (el, ea)
  • burlăcește
(să)
  • burlăcească
  • burlăcea
  • burlăci
  • burlăcise
plural I (noi)
  • burlăcim
(să)
  • burlăcim
  • burlăceam
  • burlăcirăm
  • burlăciserăm
  • burlăcisem
a II-a (voi)
  • burlăciți
(să)
  • burlăciți
  • burlăceați
  • burlăcirăți
  • burlăciserăți
  • burlăciseți
a III-a (ei, ele)
  • burlăcesc
(să)
  • burlăcească
  • burlăceau
  • burlăci
  • burlăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)