2 intrări

O definiție

Explicative DEX

buriu sn [At: LIUBA – IANA, M. 99 / Pl: ~ie, ~ii / E: bg бурижъ] 1 (Îrg) Butoiaș cu capacitatea de peste 100 l în care, în gospodăriile țărănești, se păstrează băutura sau oțetul. 2 (Pop; îe) A lega pe cineva ~ A lega cobză pe cineva, în poziție ghemuită.

Intrare: Buriu
Buriu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Buriu
Intrare: buriu
substantiv neutru (N44)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buriu
  • buriul
  • buriu‑
plural
  • burie
  • buriele
genitiv-dativ singular
  • buriu
  • buriului
plural
  • burie
  • burielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)