O definiție pentru bumbăci

Explicative DEX

bumbăci [At: COSTINESCU / Pzi: ~cesc / E: bumbac + -i] 1 vt (Înv) A căptuși cu bumbac (7). 2 vr A se face moale ca bumbacul (7). 3 vt A bate zdravăn pe cineva.

Intrare: bumbăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bumbăci
  • bumbăcire
  • bumbăcit
  • bumbăcitu‑
  • bumbăcind
  • bumbăcindu‑
singular plural
  • bumbăcește
  • bumbăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bumbăcesc
(să)
  • bumbăcesc
  • bumbăceam
  • bumbăcii
  • bumbăcisem
a II-a (tu)
  • bumbăcești
(să)
  • bumbăcești
  • bumbăceai
  • bumbăciși
  • bumbăciseși
a III-a (el, ea)
  • bumbăcește
(să)
  • bumbăcească
  • bumbăcea
  • bumbăci
  • bumbăcise
plural I (noi)
  • bumbăcim
(să)
  • bumbăcim
  • bumbăceam
  • bumbăcirăm
  • bumbăciserăm
  • bumbăcisem
a II-a (voi)
  • bumbăciți
(să)
  • bumbăciți
  • bumbăceați
  • bumbăcirăți
  • bumbăciserăți
  • bumbăciseți
a III-a (ei, ele)
  • bumbăcesc
(să)
  • bumbăcească
  • bumbăceau
  • bumbăci
  • bumbăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)