dexonline

5 definiții pentru bufni

Explicative DEX

bufni [At: VASILIU, C. 78 / V: bucni, -fui^[1], bugni, buhni^[2], bumni, buvni / Pzi: ~nește / E: buf¹ + -ni] 1 vi A produce un zgomot înfundat prin izbire, cădere sau explozie. 2 vi (Pfm; îe) A ~ în (sau de) râs (ori plâns) A începe să râdă (sau să plângă) brusc și zgomotos, fără a se putea stăpâni. 3 vi A bombăni. 4 vt A izbi cu putere. 5 vi A se năpusti. 6 vi A izbucni.

Are definiție proprie. — gall
Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bucni vi vz bufni

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bugni v vz bufni

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

bumni vi vz bufni

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

buvni v vz bufni

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: bufni

bufni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401) Surse flexiune: DOOM 3		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bufni	bufnire	bufnit bufnitu‑	bufnind bufnindu‑	singular	plural
		(a) bufni	bufnire	bufnit bufnitu‑	bufnind bufnindu‑	bufnește	bufniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bufnesc	(să) bufnesc	bufneam	bufnii	bufnisem
	a II-a (tu)	bufnești	(să) bufnești	bufneai	bufniși	bufniseși
	a III-a (el, ea)	bufnește	(să) bufnească	bufnea	bufni	bufnise
plural	I (noi)	bufnim	(să) bufnim	bufneam	bufnirăm	bufniserăm bufnisem
	a II-a (voi)	bufniți	(să) bufniți	bufneați	bufnirăți	bufniserăți bufniseți
	a III-a (ei, ele)	bufnesc	(să) bufnească	bufneau	bufniră	bufniseră

bugni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bugni	bugnire	bugnit bugnitu‑	bugnind bugnindu‑	singular	plural
		(a) bugni	bugnire	bugnit bugnitu‑	bugnind bugnindu‑	bugnește	bugniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bugnesc	(să) bugnesc	bugneam	bugnii	bugnisem
	a II-a (tu)	bugnești	(să) bugnești	bugneai	bugniși	bugniseși
	a III-a (el, ea)	bugnește	(să) bugnească	bugnea	bugni	bugnise
plural	I (noi)	bugnim	(să) bugnim	bugneam	bugnirăm	bugniserăm bugnisem
	a II-a (voi)	bugniți	(să) bugniți	bugneați	bugnirăți	bugniserăți bugniseți
	a III-a (ei, ele)	bugnesc	(să) bugnească	bugneau	bugniră	bugniseră

bumni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bumni	bumnire	bumnit bumnitu‑	bumnind bumnindu‑	singular	plural
		(a) bumni	bumnire	bumnit bumnitu‑	bumnind bumnindu‑	bumnește	bumniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bumnesc	(să) bumnesc	bumneam	bumnii	bumnisem
	a II-a (tu)	bumnești	(să) bumnești	bumneai	bumniși	bumniseși
	a III-a (el, ea)	bumnește	(să) bumnească	bumnea	bumni	bumnise
plural	I (noi)	bumnim	(să) bumnim	bumneam	bumnirăm	bumniserăm bumnisem
	a II-a (voi)	bumniți	(să) bumniți	bumneați	bumnirăți	bumniserăți bumniseți
	a III-a (ei, ele)	bumnesc	(să) bumnească	bumneau	bumniră	bumniseră

bucni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bucni	bucnire	bucnit bucnitu‑	bucnind bucnindu‑	singular	plural
		(a) bucni	bucnire	bucnit bucnitu‑	bucnind bucnindu‑	bucnește	bucniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bucnesc	(să) bucnesc	bucneam	bucnii	bucnisem
	a II-a (tu)	bucnești	(să) bucnești	bucneai	bucniși	bucniseși
	a III-a (el, ea)	bucnește	(să) bucnească	bucnea	bucni	bucnise
plural	I (noi)	bucnim	(să) bucnim	bucneam	bucnirăm	bucniserăm bucnisem
	a II-a (voi)	bucniți	(să) bucniți	bucneați	bucnirăți	bucniserăți bucniseți
	a III-a (ei, ele)	bucnesc	(să) bucnească	bucneau	bucniră	bucniseră

buvni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) buvni	buvnire	buvnit buvnitu‑	buvnind buvnindu‑	singular	plural
		(a) buvni	buvnire	buvnit buvnitu‑	buvnind buvnindu‑	buvnește	buvniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	buvnesc	(să) buvnesc	buvneam	buvnii	buvnisem
	a II-a (tu)	buvnești	(să) buvnești	buvneai	buvniși	buvniseși
	a III-a (el, ea)	buvnește	(să) buvnească	buvnea	buvni	buvnise
plural	I (noi)	buvnim	(să) buvnim	buvneam	buvnirăm	buvniserăm buvnisem
	a II-a (voi)	buvniți	(să) buvniți	buvneați	buvnirăți	buvniserăți buvniseți
	a III-a (ei, ele)	buvnesc	(să) buvnească	buvneau	buvniră	buvniseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)