3 intrări

5 definiții

Explicative DEX

bușcă3 sf vz babușcă

bușcă1 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Bucată mică (din ceva). 2 Îmbucătură.

bușcă2 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~șce / E: bg бучка] (Reg) 1 Turtă coaptă din aluat de pâine Si: chiflă. 2 (Lpl) Încrețitura mânecii iei, formată în locul în care aceasta se prinde la umăr.

babușcă1 sf [At: ANTIPA, F. I. 179-181 / Pl: ~ște / E: rs бабушка] (Iht; șîs ~ albă) Pește de apă dulce lung de 10-12 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen, cu înotătoarele roșii (Rutilus rutilus) Si: bălos, ocheană, taharău, taran, țărancă.

buște sfp vz bușcă3

Intrare: Bușcă
Bușcă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bușcă
Intrare: bușcă
bușcă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F50)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bușcă
  • bușca
plural
  • buști
  • buștile
genitiv-dativ singular
  • buști
  • buștii
plural
  • buști
  • buștilor
vocativ singular
plural
bușcă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bușcă
  • bușca
plural
  • buște
  • buștele
genitiv-dativ singular
  • buște
  • buștei
plural
  • buște
  • buștelor
vocativ singular
plural
buște
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: babușcă
babușcă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • babușcă
  • babușca
plural
  • babuște
  • babuștele
genitiv-dativ singular
  • babuște
  • babuștei
plural
  • babuște
  • babuștelor
vocativ singular
plural
bușcă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bușcă
  • bușca
plural
  • buște
  • buștele
genitiv-dativ singular
  • buște
  • buștei
plural
  • buște
  • buștelor
vocativ singular
plural

Exemple de pronunție a termenului „bușcă” (1 clipuri)