2 intrări
2 definiții

Explicative DEX

brățesc, ~ească a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ești / E: braț + -esc] (Iuz) Monahal.

brăți vr [At: DA / Pzi: ~țesc / E: rs брати] (Iuz) A se călugări.

Intrare: brățesc
brățesc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brățesc
  • brățescul
  • brățească
  • brățeasca
plural
  • brățești
  • brățeștii
  • brățești
  • brățeștile
genitiv-dativ singular
  • brățesc
  • brățescului
  • brățești
  • brățeștii
plural
  • brățești
  • brățeștilor
  • brățești
  • brățeștilor
vocativ singular
plural
Intrare: brăți
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • brăți
  • brățire
  • brățit
  • brățitu‑
  • brățind
  • brățindu‑
singular plural
  • brățește
  • brățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brățesc
(să)
  • brățesc
  • brățeam
  • brății
  • brățisem
a II-a (tu)
  • brățești
(să)
  • brățești
  • brățeai
  • brățiși
  • brățiseși
a III-a (el, ea)
  • brățește
(să)
  • brățească
  • brățea
  • brăți
  • brățise
plural I (noi)
  • brățim
(să)
  • brățim
  • brățeam
  • brățirăm
  • brățiserăm
  • brățisem
a II-a (voi)
  • brățiți
(să)
  • brățiți
  • brățeați
  • brățirăți
  • brățiserăți
  • brățiseți
a III-a (ei, ele)
  • brățesc
(să)
  • brățească
  • brățeau
  • brăți
  • brățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)