O definiție pentru brădeț

Explicative DEX

brădeț sm [At: TDRG / Pl: ~i / E: brad + -eț] 1-2 (Șhp) Brăduț (1-2) (frumos) Si: brădișcan (3-4), brăducean (3-4), brădui (3-4), brădușcan (3-4), brăduț (6-7).

Intrare: brădeț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brădeț
  • brădețul
plural
  • brădeți
  • brădeții
genitiv-dativ singular
  • brădeț
  • brădețului
plural
  • brădeți
  • brădeților
vocativ singular
plural