O definiție pentru breanc
Explicative DEX
breanc sn [At: PAMFILE, I.C. 392 / Pl: ~uri / E: nct] (Îvp) Ciob.
Intrare: breanc
breanc substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)