O definiție pentru breanc

Explicative DEX

breanc sn [At: PAMFILE, I.C. 392 / Pl: ~uri / E: nct] (Îvp) Ciob.

Intrare: breanc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • breanc
  • breancul
  • breancu‑
plural
  • breancuri
  • breancurile
genitiv-dativ singular
  • breanc
  • breancului
plural
  • breancuri
  • breancurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)