O definiție pentru borduș
Explicative DEX
borduș sn [At: POP, ap. GCR II, 334 / Pl: ~e / E: bordei + -uș] 1-2 (Șhp) Bordei (mic).
Intrare: borduș
borduș substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||