O definiție pentru bonifica

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bonifica vt [At: DA / Pzi: bonific / E: fr bonifier] 1 A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau deteriorare întâmplătoare). 2 A face rabat.

Intrare: bonifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bonifica
  • bonificare
  • bonificat
  • bonificatu‑
  • bonificând
  • bonificându‑
singular plural
  • bonifică
  • bonificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bonific
(să)
  • bonific
  • bonificam
  • bonificai
  • bonificasem
a II-a (tu)
  • bonifici
(să)
  • bonifici
  • bonificai
  • bonificași
  • bonificaseși
a III-a (el, ea)
  • bonifică
(să)
  • bonifice
  • bonifica
  • bonifică
  • bonificase
plural I (noi)
  • bonificăm
(să)
  • bonificăm
  • bonificam
  • bonificarăm
  • bonificaserăm
  • bonificasem
a II-a (voi)
  • bonificați
(să)
  • bonificați
  • bonificați
  • bonificarăți
  • bonificaserăți
  • bonificaseți
a III-a (ei, ele)
  • bonifică
(să)
  • bonifice
  • bonificau
  • bonifica
  • bonificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)