2 intrări
2 definiții

Explicative DEX

bonăit sn [At: CHEST. VI, 19/30 / Pl: ~uri / E: bonăi] (Înv) Bâzâit.

bonăi vi [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: nct] (Înv; d. albine) A bâzâi.

Intrare: bonăit
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonăit
  • bonăitul
plural
  • bonăituri
  • bonăiturile
genitiv-dativ singular
  • bonăit
  • bonăitului
plural
  • bonăituri
  • bonăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: bonăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bonăi
  • bonăire
  • bonăit
  • bonăitu‑
  • bonăind
  • bonăindu‑
singular plural
  • bonăiește
  • bonăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bonăiesc
(să)
  • bonăiesc
  • bonăiam
  • bonăii
  • bonăisem
a II-a (tu)
  • bonăiești
(să)
  • bonăiești
  • bonăiai
  • bonăiși
  • bonăiseși
a III-a (el, ea)
  • bonăiește
(să)
  • bonăiască
  • bonăia
  • bonăi
  • bonăise
plural I (noi)
  • bonăim
(să)
  • bonăim
  • bonăiam
  • bonăirăm
  • bonăiserăm
  • bonăisem
a II-a (voi)
  • bonăiți
(să)
  • bonăiți
  • bonăiați
  • bonăirăți
  • bonăiserăți
  • bonăiseți
a III-a (ei, ele)
  • bonăiesc
(să)
  • bonăiască
  • bonăiau
  • bonăi
  • bonăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)