O definiție pentru boactăr
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
boactăr sm [At: JAHRESBER. III, 13 / Pl: ~i / E: ger Wächter] (Trs; înv) 1 Paznic de noapte. 2 Cantonier. 3 Sergent. 4 Caraulă.
Intrare: boactăr
boactăr substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)