O definiție pentru blănui

Explicative DEX

blănui vt [At: DA / Pzi: ~esc / E: blană + -ui] (Înv) A îmblăni.

Intrare: blănui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blănui
  • blănuire
  • blănuit
  • blănuitu‑
  • blănuind
  • blănuindu‑
singular plural
  • blănuiește
  • blănuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blănuiesc
(să)
  • blănuiesc
  • blănuiam
  • blănuii
  • blănuisem
a II-a (tu)
  • blănuiești
(să)
  • blănuiești
  • blănuiai
  • blănuiși
  • blănuiseși
a III-a (el, ea)
  • blănuiește
(să)
  • blănuiască
  • blănuia
  • blănui
  • blănuise
plural I (noi)
  • blănuim
(să)
  • blănuim
  • blănuiam
  • blănuirăm
  • blănuiserăm
  • blănuisem
a II-a (voi)
  • blănuiți
(să)
  • blănuiți
  • blănuiați
  • blănuirăți
  • blănuiserăți
  • blănuiseți
a III-a (ei, ele)
  • blănuiesc
(să)
  • blănuiască
  • blănuiau
  • blănui
  • blănuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)