4 intrări

5 definiții

Explicative DEX

blănit a vz îmblănit

blăni1 vt vz îmblăni

blăni2 vt [At: LB / Pzi: ~nesc / E: nct] (Îvp) 1 A bate. 2 A căptuși cu blăni. 3 A pune tocuri la ferestre.

îmblăni vt [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 237/8 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~nesc / E: în- + blană] 1 A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte Si: (înv) a blăni, a blănui, a îmblănui. 2 (Cns; reg) A căptuși ceva cu scândură groasă Si: a pardosi. 3 (Cns; reg) A pune tocuri la fereastră. 4 (Reg; fig; gmț) A bate pe cineva. corectat(ă)

îmblănit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 199 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmblăni] 1 (D. îmbrăcăminte) Căptușit cu blană Si: (înv) blănit, blănuit, îmblănuit. 2 (Reg; d. elemente de construcție) Care este căptușit cu scândură groasă Si: pardosit. 3 (Reg; d. ferestre) Cu tocul așezat.

Intrare: blănit
blănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: blăni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blăni
  • blănire
  • blănit
  • blănitu‑
  • blănind
  • blănindu‑
singular plural
  • blănește
  • blăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blănesc
(să)
  • blănesc
  • blăneam
  • blănii
  • blănisem
a II-a (tu)
  • blănești
(să)
  • blănești
  • blăneai
  • blăniși
  • blăniseși
a III-a (el, ea)
  • blănește
(să)
  • blănească
  • blănea
  • blăni
  • blănise
plural I (noi)
  • blănim
(să)
  • blănim
  • blăneam
  • blănirăm
  • blăniserăm
  • blănisem
a II-a (voi)
  • blăniți
(să)
  • blăniți
  • blăneați
  • blănirăți
  • blăniserăți
  • blăniseți
a III-a (ei, ele)
  • blănesc
(să)
  • blănească
  • blăneau
  • blăni
  • blăniseră
Intrare: îmblăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmblăni
  • ‑mblăni
  • îmblănire
  • ‑mblănire
  • îmblănit
  • ‑mblănit
  • îmblănitu‑
  • ‑mblănitu‑
  • îmblănind
  • ‑mblănind
  • îmblănindu‑
  • ‑mblănindu‑
singular plural
  • îmblănește
  • ‑mblănește
  • îmblăniți
  • ‑mblăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmblănesc
  • ‑mblănesc
(să)
  • îmblănesc
  • ‑mblănesc
  • îmblăneam
  • ‑mblăneam
  • îmblănii
  • ‑mblănii
  • îmblănisem
  • ‑mblănisem
a II-a (tu)
  • îmblănești
  • ‑mblănești
(să)
  • îmblănești
  • ‑mblănești
  • îmblăneai
  • ‑mblăneai
  • îmblăniși
  • ‑mblăniși
  • îmblăniseși
  • ‑mblăniseși
a III-a (el, ea)
  • îmblănește
  • ‑mblănește
(să)
  • îmblănească
  • ‑mblănească
  • îmblănea
  • ‑mblănea
  • îmblăni
  • ‑mblăni
  • îmblănise
  • ‑mblănise
plural I (noi)
  • îmblănim
  • ‑mblănim
(să)
  • îmblănim
  • ‑mblănim
  • îmblăneam
  • ‑mblăneam
  • îmblănirăm
  • ‑mblănirăm
  • îmblăniserăm
  • ‑mblăniserăm
  • îmblănisem
  • ‑mblănisem
a II-a (voi)
  • îmblăniți
  • ‑mblăniți
(să)
  • îmblăniți
  • ‑mblăniți
  • îmblăneați
  • ‑mblăneați
  • îmblănirăți
  • ‑mblănirăți
  • îmblăniserăți
  • ‑mblăniserăți
  • îmblăniseți
  • ‑mblăniseți
a III-a (ei, ele)
  • îmblănesc
  • ‑mblănesc
(să)
  • îmblănească
  • ‑mblănească
  • îmblăneau
  • ‑mblăneau
  • îmblăni
  • ‑mblăni
  • îmblăniseră
  • ‑mblăniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blăni
  • blănire
  • blănit
  • blănitu‑
  • blănind
  • blănindu‑
singular plural
  • blănește
  • blăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blănesc
(să)
  • blănesc
  • blăneam
  • blănii
  • blănisem
a II-a (tu)
  • blănești
(să)
  • blănești
  • blăneai
  • blăniși
  • blăniseși
a III-a (el, ea)
  • blănește
(să)
  • blănească
  • blănea
  • blăni
  • blănise
plural I (noi)
  • blănim
(să)
  • blănim
  • blăneam
  • blănirăm
  • blăniserăm
  • blănisem
a II-a (voi)
  • blăniți
(să)
  • blăniți
  • blăneați
  • blănirăți
  • blăniserăți
  • blăniseți
a III-a (ei, ele)
  • blănesc
(să)
  • blănească
  • blăneau
  • blăni
  • blăniseră
Intrare: îmblănit
îmblănit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblănit
  • ‑mblănit
  • îmblănitul
  • îmblănitu‑
  • ‑mblănitul
  • ‑mblănitu‑
  • îmblăni
  • ‑mblăni
  • îmblănita
  • ‑mblănita
plural
  • îmblăniți
  • ‑mblăniți
  • îmblăniții
  • ‑mblăniții
  • îmblănite
  • ‑mblănite
  • îmblănitele
  • ‑mblănitele
genitiv-dativ singular
  • îmblănit
  • ‑mblănit
  • îmblănitului
  • ‑mblănitului
  • îmblănite
  • ‑mblănite
  • îmblănitei
  • ‑mblănitei
plural
  • îmblăniți
  • ‑mblăniți
  • îmblăniților
  • ‑mblăniților
  • îmblănite
  • ‑mblănite
  • îmblănitelor
  • ‑mblănitelor
vocativ singular
plural
blănit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blănit
  • blănitul
  • blănitu‑
  • blăni
  • blănita
plural
  • blăniți
  • blăniții
  • blănite
  • blănitele
genitiv-dativ singular
  • blănit
  • blănitului
  • blănite
  • blănitei
plural
  • blăniți
  • blăniților
  • blănite
  • blănitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)