O definiție pentru blidăruș
Explicative DEX
blidăruș sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~e / E: blidar + -uș] (1-2) (Îvp; șhp) Blidărel (1-2).
Intrare: blidăruș
blidăruș substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||