O definiție pentru blanquism
Explicative DEX
blanquism sn [At: DN3 / P: blanchism / Pl: ~e / E: fr blanquisme] 1 Curent comunist utopic, apărut în Franța, în sec. XIX, care propaga ideea înfăptuirii revoluției prin comploturile unor grupuri restrânse. 2 Teorie și tactică complotistă în lupta revoluționară.
Intrare: blanquism
- silabație: blan-quism
- pronunție: blankism
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)