biniș sn [At: (a. 1783) DOC., ap. ȘIO / V: (îrg) ben- / Pl: ~uri / E: tc biniş] (Înv) 1 Cavalcadă. 2 Haină boierească lungă de ceremonie, cu mâneci largi și despicate, strânsă pe bust și largă în poale (căptușită cu blană), devenită ulterior îmbrăcăminte a vechilor lăutari. 3 (Îvp; îe) Cinci inși p-un – Exprimă situația când mai mulți inși împart un lucru puțin valoros.

beniș sn vz biniș