2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bifat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bifa1] 1-2 Bifare (1-2).

bifat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: bifa1] 1 Însemnat cu un „v”, după ce a fost verificat. 2 (Fig) Rezolvat.

bifa1 vt [At: DEX2 / Pzi: ~fez / E: fr biffer] 1 A pune un mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate. 2 (Fig) A rezolva.

bifa2 vt [At: DA ms / Pzi: ~fez / E: nct] (La jocul de cărți) 1 A numi ponta. 2 A se retrage.

Intrare: bifat
bifat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bifat
  • bifatul
  • bifatu‑
  • bifa
  • bifata
plural
  • bifați
  • bifații
  • bifate
  • bifatele
genitiv-dativ singular
  • bifat
  • bifatului
  • bifate
  • bifatei
plural
  • bifați
  • bifaților
  • bifate
  • bifatelor
vocativ singular
plural
Intrare: bifa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bifa
  • bifare
  • bifat
  • bifatu‑
  • bifând
  • bifându‑
singular plural
  • bifea
  • bifați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bifez
(să)
  • bifez
  • bifam
  • bifai
  • bifasem
a II-a (tu)
  • bifezi
(să)
  • bifezi
  • bifai
  • bifași
  • bifaseși
a III-a (el, ea)
  • bifea
(să)
  • bifeze
  • bifa
  • bifă
  • bifase
plural I (noi)
  • bifăm
(să)
  • bifăm
  • bifam
  • bifarăm
  • bifaserăm
  • bifasem
a II-a (voi)
  • bifați
(să)
  • bifați
  • bifați
  • bifarăți
  • bifaserăți
  • bifaseți
a III-a (ei, ele)
  • bifea
(să)
  • bifeze
  • bifau
  • bifa
  • bifaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)