O definiție pentru befel
Explicative DEX
befel sn [At: HERZ. – GHER. M. 383 / Pl: ~uri / E: ger Befehl] (Reg) Ordin.
Intrare: befel
befel substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||