2 intrări

O definiție

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bastardare sf [At: ENC. AGR. / Pl: ~dări / E: bastard] (Agn; Zth; înv) Hibridare.

Intrare: bastardare
bastardare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bastardare
  • bastardarea
plural
  • bastardări
  • bastardările
genitiv-dativ singular
  • bastardări
  • bastardării
plural
  • bastardări
  • bastardărilor
vocativ singular
plural
Intrare: bastarda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bastarda
  • bastardare
  • bastardat
  • bastardatu‑
  • bastardând
  • bastardându‑
singular plural
  • bastardea
  • bastardați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bastardez
(să)
  • bastardez
  • bastardam
  • bastardai
  • bastardasem
a II-a (tu)
  • bastardezi
(să)
  • bastardezi
  • bastardai
  • bastardași
  • bastardaseși
a III-a (el, ea)
  • bastardea
(să)
  • bastardeze
  • bastarda
  • bastardă
  • bastardase
plural I (noi)
  • bastardăm
(să)
  • bastardăm
  • bastardam
  • bastardarăm
  • bastardaserăm
  • bastardasem
a II-a (voi)
  • bastardați
(să)
  • bastardați
  • bastardați
  • bastardarăți
  • bastardaserăți
  • bastardaseți
a III-a (ei, ele)
  • bastardea
(să)
  • bastardeze
  • bastardau
  • bastarda
  • bastardaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)