O definiție pentru banderiu
Explicative DEX
banderiu sn [At: ȘINCAI, HR. II, 129/30 / P: ~de-riu și -de-ri-u / Pl: ~ii, -ri / E: lm banderium] (Îrg) Bandieră (1).
Intrare: banderiu
banderiu1 (pl. -rii) substantiv neutru
| substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
banderiu2 (pl. -ri) substantiv neutru
| substantiv neutru (N53.1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „banderiu” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1