O definiție pentru banderiu

Explicative DEX

banderiu sn [At: ȘINCAI, HR. II, 129/30 / P: ~de-riu și -de-ri-u / Pl: ~ii, -ri / E: lm banderium] (Îrg) Bandieră (1).

Intrare: banderiu
banderiu1 (pl. -rii) substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • banderiu
  • banderiul
  • banderiu‑
plural
  • banderii
  • banderiile
genitiv-dativ singular
  • banderiu
  • banderiului
plural
  • banderii
  • banderiilor
vocativ singular —
plural —
banderiu2 (pl. -ri) substantiv neutru
substantiv neutru (N53.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • banderiu
  • banderiul
  • banderiu‑
plural
  • banderi
  • banderile
genitiv-dativ singular
  • banderiu
  • banderiului
plural
  • banderi
  • banderilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „banderiu” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1