4 intrări
4 definiții

Explicative DEX

băsmit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: băsmi] (Înv) 1-2 (D. basme) Care este inventat (sau spus). 3 (D. invenții și minciuni) Care este spus.

băsmit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: băsmi] 1-4 (Înv) Băsnire (1-2, 4-5).

băsmi vt [At: CV, 1949, nr. 8, 32 / Pzi: ~mesc / E: basm] 1-4 (Înv) A băsni (1-2, 4-5).

băsnit2, ~ă a [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 383/8 / Pl: ~iți, ~e / E: băsni] 1 Povestit2. 2 (Pex) Scornit2.

Intrare: băsmit (acțiune)
băsmit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băsmit
  • băsmitul
  • băsmitu‑
plural
  • băsmituri
  • băsmiturile
genitiv-dativ singular
  • băsmit
  • băsmitului
plural
  • băsmituri
  • băsmiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: băsmit (adj.)
băsmit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băsmit
  • băsmitul
  • băsmitu‑
  • băsmită
  • băsmita
plural
  • băsmiți
  • băsmiții
  • băsmite
  • băsmitele
genitiv-dativ singular
  • băsmit
  • băsmitului
  • băsmite
  • băsmitei
plural
  • băsmiți
  • băsmiților
  • băsmite
  • băsmitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: băsmi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băsmi
  • băsmire
  • băsmit
  • băsmitu‑
  • băsmind
  • băsmindu‑
singular plural
  • băsmește
  • băsmiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băsmesc
(să)
  • băsmesc
  • băsmeam
  • băsmii
  • băsmisem
a II-a (tu)
  • băsmești
(să)
  • băsmești
  • băsmeai
  • băsmiși
  • băsmiseși
a III-a (el, ea)
  • băsmește
(să)
  • băsmească
  • băsmea
  • băsmi
  • băsmise
plural I (noi)
  • băsmim
(să)
  • băsmim
  • băsmeam
  • băsmirăm
  • băsmiserăm
  • băsmisem
a II-a (voi)
  • băsmiți
(să)
  • băsmiți
  • băsmeați
  • băsmirăți
  • băsmiserăți
  • băsmiseți
a III-a (ei, ele)
  • băsmesc
(să)
  • băsmească
  • băsmeau
  • băsmiră
  • băsmiseră
Intrare: băsnit (adj.)
băsnit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băsnit
  • băsnitul
  • băsnitu‑
  • băsnită
  • băsnita
plural
  • băsniți
  • băsniții
  • băsnite
  • băsnitele
genitiv-dativ singular
  • băsnit
  • băsnitului
  • băsnite
  • băsnitei
plural
  • băsniți
  • băsniților
  • băsnite
  • băsnitelor
vocativ singular — —
plural — —
băsmit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băsmit
  • băsmitul
  • băsmitu‑
  • băsmită
  • băsmita
plural
  • băsmiți
  • băsmiții
  • băsmite
  • băsmitele
genitiv-dativ singular
  • băsmit
  • băsmitului
  • băsmite
  • băsmitei
plural
  • băsmiți
  • băsmiților
  • băsmite
  • băsmitelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)