ațițat¹ sn vz ațâțat¹

ațițat², ~ă a vz ațâțat²

ațâța [At: PALIA (1581), ap. GCR 70/1 / V: (înv) ațița / Pzi: ațâț / E: ml attitiare] 1 vt A reaprinde focul care e gata să se stingă. 2 vt A face focul să ardă mai bine. 3 vt A aprinde focul. 4-5 vtr (Fig) A (se) întărâta. 6-10 vt (Fig) A asmuți (1-5). 11-12 vtr (Fig) A (se) excita. 13 vr (Înv; fig) A se înteți (un rău). 14 vr (D. animale; îrg) A se înmulți.

ațâțat¹ sn [At: DA / V: ațiț- / Pl: ~uri / E: ațâța] (Rar) 1-2 Ațâțare (1-12).

ațâțat², ~ă a [At: BIBLIA (1688), 2841 / V: ațiț~ / Pl: ~ați, ~e / E: ațâța] 1 Reaprins². 2 Întețit². 3 Aprins². 4 (Fig) Întărâtat². 5-9 (Fig) Asmuțit² (1-5). 10 (Fig) Excitat². 11 (D. un rău; fig) Întețit².

ațița v vz ațâța