2 definiții pentru autodafe

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autodafe sn [At: DA / P: a-u~ / V: -eu / Pl: ~uri / E: fr autodafé] 1 Citire a sentinței prin care tribunalul inchiziției osândea la arderea pe rug pe cei considerați eretici. 2 Ceremonie prin care cei condamnați de inchiziție pentru erezie erau puși să revină la credința părăsită. 3 Executarea sentinței de ardere pe rug dată de inchiziție. 4 (Fig) Aruncare în foc a unor lucruri la care nu mai ținem.

Intrare: autodafe
  • silabație: au-to- info
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autodafe
  • autodafeul
  • autodafeu‑
plural
  • autodafeuri
  • autodafeurile
genitiv-dativ singular
  • autodafe
  • autodafeului
plural
  • autodafeuri
  • autodafeurilor
vocativ singular
plural
autodafeu substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autodafeu
  • autodafeul
  • autodafeu‑
plural
  • autodafeuri
  • autodafeurile
genitiv-dativ singular
  • autodafeu
  • autodafeului
plural
  • autodafeuri
  • autodafeurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)