2 definiții pentru autodafe
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
autodafe sn [At: DA / P: a-u~ / V: -eu / Pl: ~uri / E: fr autodafé] 1 Citire a sentinței prin care tribunalul inchiziției osândea la arderea pe rug pe cei considerați eretici. 2 Ceremonie prin care cei condamnați de inchiziție pentru erezie erau puși să revină la credința părăsită. 3 Executarea sentinței de ardere pe rug dată de inchiziție. 4 (Fig) Aruncare în foc a unor lucruri la care nu mai ținem.
autodafeu sn vz autodafe
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: autodafe
autodafe substantiv neutru
- silabație: au-to-
substantiv neutru (N78) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
autodafeu substantiv neutru
substantiv neutru (N52) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)