auguriu sn [At: ANGHEL, SĂM. V, 291 / P: au~ / Pl: ~ii / E: lat augurium] 1 (Ant) Augur (3). 2 (Pex) Prevestire. 3 (Pex) Semn bun (sau rău).

augur [At: BĂLCESCU, ap. CDDE / P: au~ / Pl: ~i sm, ~e sn / E: lat augur] (Ant) 1 sm Preot care prevestea viitorul după zborul, cântecul sau măruntaiele păsărilor. 2 (Pex) Persoană care anunță un eveniment sau prevestește viitorul. 3 sn Prevestire făcută de augur (1-2). 4 sn Auspiciu (1). 5 sn (Îe) A fi de bun (sau de rău) ~ A fi un semn bun (sau rău). 6 sn (Îae) A exista premise ca ceva să aibă un final favorabil (sau nefavorabil).