atras¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: atrage] (Rar) 1-11 Atragere (1-11).

atras², ~ă a [At: EMINESCU, P. 222 / Pl: ~ași, ~e / E: atrage] 1 Tras spre sine. 2 Apropiat². 3 (Fig) Care iubește. 4 Care dorește să se apropie de cineva sau ceva. 5 Dus cu sine. 6 (Fig) Ispitit². 7 Cu atenția polarizată spre ceva. 8 Fascinat². 9 Determinat (prin viclenie) să vină undeva. 10 (Fig) Cauzat².

atrage [At: (a. 1865) URICARIUL, X, 377/4 / Pzi: atrag / Ps: -răsei / E: a³ + trage după fr attirer] 1 vt A trage ceva spre sine. 2 vr (D. mai multe obiecte) A tinde reciproc să micșoreze distanța dintre ele. 3 vr (Fig) A se iubi. 4 vt A face pe cineva să simtă dorința de a se apropia de ceva sau de cineva. 5 vt A aduce pe cineva cu sine. 6 vt (Fig) A ispiti. 7 vt (Îe) – atenția A face ca atenția tuturor să se îndrepte spre sine. 8 vt (Îae) A face ca atenția cuiva să se îndrepte spre un fapt important neglijat. 9 vt (Îae) A avertiza. 10 vt (Fig) A exercita o fascinație asupra cuiva. 11 vt A determina pe cineva (adesea prin viclenie) să vină undeva. 12 vt (Fig) A avea drept consecință un fapt.