2 definiții pentru asemănare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asămănare sf vz asemănare

asemănare sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 42/21 / V: (înv) săm~, asăm~, (reg) asămân~ / Pl: ~nări / E: asemăna] 1 (Înv) Nivelare. 2 Faptul de a semăna cu cineva sau ceva Si: (înv) asemănătură, (pop) semănătură, similitudine. 3 (Pfm; îlav) După (sau, înv, pre) chipul și ~a cuiva întocmai după imaginea cuiva. 4 (Înv; ccr) Chip. 5 (Înv) Comparație. 6 (Îlv) A face ~ între... A compara. 7-8 (Îlav; îla) Fără ~ Incomparabil. 9 (Îvr; îlav) Cu ~ Aproape (ca...). 10 (Mat) Corespondență între punctele a două figuri în care raportul lungimilor segmentelor omoloage este constant.

Intrare: asemănare
asemănare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asemănare
  • asemănarea
plural
  • asemănări
  • asemănările
genitiv-dativ singular
  • asemănări
  • asemănării
plural
  • asemănări
  • asemănărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asămănare
  • asămănarea
plural
  • asămănări
  • asămănările
genitiv-dativ singular
  • asămănări
  • asămănării
plural
  • asămănări
  • asămănărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asămânare
  • asămânarea
plural
  • asămânări
  • asămânările
genitiv-dativ singular
  • asămânări
  • asămânării
plural
  • asămânări
  • asămânărilor
vocativ singular
plural