2 definiții pentru asmuțitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
asmuțitor, ~oare smf, a [At: TEODORESCU, P. P. 62 / V: azm- / Pl: ~i, ~oare / E: asmuți + -tor] 1-12 (Persoană) care asmute (1-6) Si: asmuțător.
azmuțitor, ~oare smf, a vz asmuțitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: asmuțitor
asmuțitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
azmuțitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||