2 definiții pentru asignație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
asignație sf [At: COD. ȚIV. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat assignatio, fr assignation] (Înv) 1 (Jur; cmr) Cambie dată la ordinul unei terțe persoane Si: (reg) asemnațiune (1) Vz poliță. 2 Asignat1 (1).
asignațiune sf vz asignație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: asignație
asignație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
asignațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||