2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asentare sf [At: CV, 1951, 5 / Pl: ~tări / E: asenta] 1 Recrutare Cf asenta (1). 2 (În special despre cai) Înmatriculare pentru o eventuală rechiziție Cf asenta (2).

asenta vt [At: DA / Pzi: ~tez / E: ger assentieren] (Trs) 1 A recruta. 2 (D. animale, în special cai) A înmatricula pentru o eventuală rechiziție.

Intrare: asentare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asentare
  • asentarea
plural
  • asentări
  • asentările
genitiv-dativ singular
  • asentări
  • asentării
plural
  • asentări
  • asentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: asenta
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asenta
  • asentare
  • asentat
  • asentatu‑
  • asentând
  • asentându‑
singular plural
  • asentea
  • asentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asentez
(să)
  • asentez
  • asentam
  • asentai
  • asentasem
a II-a (tu)
  • asentezi
(să)
  • asentezi
  • asentai
  • asentași
  • asentaseși
a III-a (el, ea)
  • asentea
(să)
  • asenteze
  • asenta
  • asentă
  • asentase
plural I (noi)
  • asentăm
(să)
  • asentăm
  • asentam
  • asentarăm
  • asentaserăm
  • asentasem
a II-a (voi)
  • asentați
(să)
  • asentați
  • asentați
  • asentarăți
  • asentaserăți
  • asentaseți
a III-a (ei, ele)
  • asentea
(să)
  • asenteze
  • asentau
  • asenta
  • asentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)