opțiuni
help ajutor

3 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arătoriu2, ~ie a, sm vz arător

arătoriu1, ~ie a vz aratoriu

aratoriu, ~ie a [At: I. IONESCU, D. 134 / V: arăto~1 / Pl: ~ii / E: fr (instruments) aratoire] (Îvr) 1 (D. unelte) De arat1 (1). 2 Referitor la agricultură.

arător, ~oare [At: ANON. CAR. / V: (îrg) -iu2 / Pl: ~i, ~oare / E: ara4 + -ător] 1 a (Rar; d. pământ) Arabil. 2 a (Îs) Loc ~ Teren arabil (1). 3 a (D. animale) Care trage la plug. 4 sm Plugar.

Intrare: arătoriu
arătoriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arătoriu
  • arătoriul
  • arătoriu‑
  • arătorie
  • arătoria
plural
  • arătorii
  • arătoriii
  • arătorii
  • arătoriile
genitiv-dativ singular
  • arătoriu
  • arătoriului
  • arătorii
  • arătoriei
plural
  • arătorii
  • arătoriilor
  • arătorii
  • arătoriilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: aratoriu
aratoriu adjectiv
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aratoriu
  • aratoriul
  • aratoriu‑
  • aratorie
  • aratoria
plural
  • aratorii
  • aratoriii
  • aratorii
  • aratoriile
genitiv-dativ singular
  • aratoriu
  • aratoriului
  • aratorii
  • aratoriei
plural
  • aratorii
  • aratoriilor
  • aratorii
  • aratoriilor
vocativ singular — —
plural — —
arătoriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arătoriu
  • arătoriul
  • arătoriu‑
  • arătorie
  • arătoria
plural
  • arătorii
  • arătoriii
  • arătorii
  • arătoriile
genitiv-dativ singular
  • arătoriu
  • arătoriului
  • arătorii
  • arătoriei
plural
  • arătorii
  • arătoriilor
  • arătorii
  • arătoriilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: arător
arător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arător
  • arătorul
  • arătoru‑
  • arătoare
  • arătoarea
plural
  • arători
  • arătorii
  • arătoare
  • arătoarele
genitiv-dativ singular
  • arător
  • arătorului
  • arătoare
  • arătoarei
plural
  • arători
  • arătorilor
  • arătoare
  • arătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
arătoriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arătoriu
  • arătoriul
  • arătoriu‑
  • arătorie
  • arătoria
plural
  • arătorii
  • arătoriii
  • arătorii
  • arătoriile
genitiv-dativ singular
  • arătoriu
  • arătoriului
  • arătorii
  • arătoriei
plural
  • arătorii
  • arătoriilor
  • arătorii
  • arătoriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)