2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arătat1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 50, 1 / Pl: ~uri / E: arăta] 1 (Înv) Viziune mistică. 2 (Îe) A face – A prezenta o situație.

arătat2, ~ă [At: VARLAAM, C. 290, 2 / Pl: ~ați, ~e / E: arăta] 1 a Dovedit. 2 a Istorisit. 3 a Expus. 4 a Destăinuit. 5 a (Înv) Înfățișat în chip de... 6 a (înv) Vizibil. 7 a (Înv; d. o calitate) Evident. 8 a (Înv; îe) ~ (lucru) este (cum) că Este dovedit că... 9 a (Înv) Real. 10 av (Înv) în mod evident. 11 a Indicat.

arăta [At: COD. VOR. 120/8 / Pzi: arăt / E: ml *arrectare] 1 vt A expune privirii. 2 vt (Îoc a ascunde) A descoperi. 3 vt (Pex) A revela. 4 vt (Înv; îe) A-și ~ obrajii A-și cere scuze. 5 vt (Înv; îe) A ~ cuvânt A face cunoscut. 6 vt A înfățișa. 7 vt (Înv) A denunța. 8 vt (Înv; îe) A ~ pricină A învinui. 9 vt A indica (printr-un gest) pe cineva sau ceva. 10 vt A te face să bănuiești ceva după aspect. 11 vt (Înv) A face semn în batjocură spre cineva. 12 vt (Înv) A privi. 13 vt (Îe) A ~ pe cineva (cu degetul) A supune pe cineva oprobriului public. 14 vt (D. ceasuri) A indica ora. 15 (Pfm; îe) vt A ~ cuiva ușa A da afară. 16 vt A lăsa să se vadă. 17 vt A manifesta un sentiment. 18 vt (Îe) A-și ~ părerea A spune ceea ce gândește. 19 vt A demonstra. 20 vt A pune la curent. 21 vt A dovedi. 22 vt A demasca. 23 vt (înv) A prevesti. 24 vt (Înv; îe) A ~ dar A recompensa cu daruri. 25 vt A expune. 26 vt (Pex) A cita. 27 vt A spune. 28 vt A susține. 29 vt A explica. 30 vt A învăța pe cineva. 31 vt (În textele vechi traduse din grecește) A face să fie (într-un anumit fel). 32 vi A părea (după înfățișare). 33 vi A semăna cu... 34 vi (Pfm; îe) A ~ ca dracul A arăta (32) prost. 35 vi (Înv) A se dovedi. 36 (Îvp; îe) Nu prea arăți Nu prea pari om de ispravă. 37 vr A se ivi. 38 vr (Pex) A se dovedi. 39 vr (D. boli) A apărea. 40 vr A se înfățișa. 41 vr A se revela ca divinitate. 42 vr (Pex) A se ivi pe neașteptate sau în mod miraculos. 43 vr (Construit mai ales cu o propoziție introdusă prin „că” sau cu un nume predicativ) A-și da la iveală o însușire. 44 vr (Înv) A se purta. 45 vr (Înv) A deveni. 46 vr A se da drept altceva decât ceea ce este. 47 vr (Pex) A se preface. 48 vr (Îcs) După cum se arată După aparențe. 49 vr (Îe) A i se – A i se părea. 50 vr (Pop; îae) A-i merge bine. 51 vr (Pop; îae) A-i merge rău. 52 vr (Îe) A se ~ doctorului A se duce la un consult medical. 53-54 vtr A (se) exterioriza. 55 vt A indica o măsură, o direcție etc. 56 vt (Fam; îe) Îți arăt eu ție! Exprimă amenințare.

Intrare: arătat
arătat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arătat
  • arătatul
  • arătatu‑
  • arăta
  • arătata
plural
  • arătați
  • arătații
  • arătate
  • arătatele
genitiv-dativ singular
  • arătat
  • arătatului
  • arătate
  • arătatei
plural
  • arătați
  • arătaților
  • arătate
  • arătatelor
vocativ singular
plural
Intrare: arăta
verb (VT48)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arăta
  • arătare
  • arătat
  • arătatu‑
  • arătând
  • arătându‑
singular plural
  • ara
  • arătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arăt
(să)
  • arăt
  • arătam
  • arătai
  • arătasem
a II-a (tu)
  • arăți
(să)
  • arăți
  • arătai
  • arătași
  • arătaseși
a III-a (el, ea)
  • ara
(să)
  • arate
  • arăta
  • arătă
  • arătase
plural I (noi)
  • arătăm
(să)
  • arătăm
  • arătam
  • arătarăm
  • arătaserăm
  • arătasem
a II-a (voi)
  • arătați
(să)
  • arătați
  • arătați
  • arătarăți
  • arătaserăți
  • arătaseți
a III-a (ei, ele)
  • ara
(să)
  • arate
  • arătau
  • arăta
  • arătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)