2 intrări
2 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
arândă sf vz arendă
arendă sf [At: (a. 1776) IORGA, S. D. XII, 93 / V: (îrg) arân~, arin~ / Pl: ~nzi, -de / E: rs аренда, pn arenda, mg arenda] 1 Cedare a dreptului de folosință a unui bun, de obicei teren agricol, pe un timp determinat, în schimbul unei plăți. 2 Folosire a unui bun astfel cedat. 3 (Pex) Sumă plătită proprietarului pentru arendare (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: arândă
arândă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: arendă
arendă1 (pl. -e) substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
arendă2 (pl. -i) substantiv feminin
| substantiv feminin (F45) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
arândă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DRAM, DRAM 2015 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||