armăsar [At: HEM 1689 / V: ~iu, ~masar, harmas~, h~, ~ăcs~, (pop) h~iu, hăr~, (reg) trăcs~ / E: ml (equus)admisarius] 1-2 sm, a (Reg; șîs) Cal ~ Cal mascul necastrat (falnic și iute) Si: (cal) armig, cal nejugănit. 3 sm (Fig) Bărbat recunoscut pentru potența sa. 4 sm (Îe) A face din țânțar ~ A exagera. 5 sm (Pop; îe) L-a făcut mama ~ A avea fire iute. 6 sm (Pop; îe) Fierbe oala cu harmasar Fierbe în clocot. 7 sm (Pan; pop) Armăsar tânăr (3). 8 sm (Pan; pop) Cuiul care se bagă prin capătul proțapului și care prinde jugul. 9 sm (Pan; pop; îf hăr~) Partea mai ridicată dintr-un proțap care nu este alcătuit dintr-o bucată Cf armăsărel Si: (pop) cătușă. 10 sm (Pop; îf h~iu) Aparat cu care se îndreaptă la plug rotița la mic sau la mare. 11 sn (Pop; îf h~) Element la moară cu care se dă drumul (sau se îngreunează) piatra morii Si: (pop) tălpoaie, ursoaice, armăsărel. 12 sm (Pop; la războiul de țesut; îf ~iu) Slobozitor. 13 sm (Arg; înv) Cântar fals. 14 sm (Tip) Bielă care conduce platforma mașinii de tipărit în mișcarea de du-te-vino la imprimare.

armasar sm vz armăsar

armăcsar sm vz armăsar

armăsariu sm vz armăsar

harmasar sm vz armăsar

harmăsariu sm vz armăsar

hărmăsar sm vz armăsar