2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

argățesc, ~ească a [At: DDRF / V: (reg) h~ / Pl: ~ești / E: argat + -esc] (Rar) 1 Specific argatului (1). 2 Referitor la argat (1). 3 Al argatului (1).

argăți [At: PANN, ap. HEM 1572 / V: (reg) h~, hăr- / Pzi: ~țesc / E: argat] (Înv) 1 vi A munci ca argat (1). 2 vi A sluji din greu și aproape pe degeaba în folosul cuiva. 3 vt A folosi pe cineva ca argat (1). 4 vt (Pex) A pune pe cineva la munci grele.

Intrare: argățesc
argățesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argățesc
  • argățescul
  • argățescu‑
  • argățească
  • argățeasca
plural
  • argățești
  • argățeștii
  • argățești
  • argățeștile
genitiv-dativ singular
  • argățesc
  • argățescului
  • argățești
  • argățeștii
plural
  • argățești
  • argățeștilor
  • argățești
  • argățeștilor
vocativ singular
plural
Intrare: argăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • argăți
  • argățire
  • argățit
  • argățitu‑
  • argățind
  • argățindu‑
singular plural
  • argățește
  • argățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • argățesc
(să)
  • argățesc
  • argățeam
  • argății
  • argățisem
a II-a (tu)
  • argățești
(să)
  • argățești
  • argățeai
  • argățiși
  • argățiseși
a III-a (el, ea)
  • argățește
(să)
  • argățească
  • argățea
  • argăți
  • argățise
plural I (noi)
  • argățim
(să)
  • argățim
  • argățeam
  • argățirăm
  • argățiserăm
  • argățisem
a II-a (voi)
  • argățiți
(să)
  • argățiți
  • argățeați
  • argățirăți
  • argățiserăți
  • argățiseți
a III-a (ei, ele)
  • argățesc
(să)
  • argățească
  • argățeau
  • argăți
  • argățiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hargăți
  • hargățire
  • hargățit
  • hargățitu‑
  • hargățind
  • hargățindu‑
singular plural
  • hargățește
  • hargățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hargățesc
(să)
  • hargățesc
  • hargățeam
  • hargății
  • hargățisem
a II-a (tu)
  • hargățești
(să)
  • hargățești
  • hargățeai
  • hargățiși
  • hargățiseși
a III-a (el, ea)
  • hargățește
(să)
  • hargățească
  • hargățea
  • hargăți
  • hargățise
plural I (noi)
  • hargățim
(să)
  • hargățim
  • hargățeam
  • hargățirăm
  • hargățiserăm
  • hargățisem
a II-a (voi)
  • hargățiți
(să)
  • hargățiți
  • hargățeați
  • hargățirăți
  • hargățiserăți
  • hargățiseți
a III-a (ei, ele)
  • hargățesc
(să)
  • hargățească
  • hargățeau
  • hargăți
  • hargățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)