dexonline

Caută în tot textul definițiilor

arestant, ~ă smf, a [At: NEGRUZZI, C. 312 / Pl: ~nți, ~e / E: ger Arrestant] (Înv) 1-2 Arestat² (1-2).

Intrare: arestant

substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	arestant	arestantul arestantu‑
nominativ-acuzativ	plural	arestanți	arestanții
genitiv-dativ	singular	arestant	arestantului
genitiv-dativ	plural	arestanți	arestanților
vocativ	singular	arestantule arestante
vocativ	plural	arestanților

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)