2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
arbitrat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: arbitra] (Spt; rar) 1-3 Arbitrare (1-3). 4 Ocupația unui arbitru (7).
arbitrat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: arbitra] 1 Soluționat de un arbitru (1). 2 (Spt) Supravegheat de un arbitru (7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arbitra vt [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 191 / Pzi: ~rez / E: fr arbitrer] 1-2 A soluționa un litigiu în calitate de arbitru1 (1-2). 3 A face o evaluare în calitate de arbitru1 (3). 4 (Spt) A supraveghea desfășurarea regulamentară a unei întreceri sau competiții stabilind rezultatele obținute de competitori. 5 (Fig; rar) A avea un cuvânt hotărâtor într-o situație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: arbitrat
arbitrat adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: arbitra
- silabație: ar-bi-tra
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)