O definiție pentru arădui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arădui vi [At: ȘINCAI, HR III, 26/33 / Pzi: arădui, ~esc / E: mg eredni] (Mgm; reg) 1 A porni. 2 A începe.

Intrare: arădui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arădui
  • arăduire
  • arăduit
  • arăduitu‑
  • arăduind
  • arăduindu‑
singular plural
  • arăduiește
  • arăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arăduiesc
(să)
  • arăduiesc
  • arăduiam
  • arăduii
  • arăduisem
a II-a (tu)
  • arăduiești
(să)
  • arăduiești
  • arăduiai
  • arăduiși
  • arăduiseși
a III-a (el, ea)
  • arăduiește
(să)
  • arăduiască
  • arăduia
  • arădui
  • arăduise
plural I (noi)
  • arăduim
(să)
  • arăduim
  • arăduiam
  • arăduirăm
  • arăduiserăm
  • arăduisem
a II-a (voi)
  • arăduiți
(să)
  • arăduiți
  • arăduiați
  • arăduirăți
  • arăduiserăți
  • arăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • arăduiesc
(să)
  • arăduiască
  • arăduiau
  • arădui
  • arăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)